Provocările industriei reciclării plasticelor în Europa
Industria reciclării plasticelor din Europa se confruntă cu una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă. O combinație de presiuni economice, incertitudini reglementare și cerere slabă a lăsat reciclatori în dificultate, mulți dintre ei fiind nevoiți să își reducă capacitatea de operare sau chiar să se închidă.
Cererea scăzută și costurile ridicate
În întreaga Europă, economia reciclării plasticelor nu mai este viabilă: costurile operaționale ridicate, împreună cu prețurile în scădere ale plasticelor virgine, au erodat competitivitatea. Prețurile polimerilor virgini au scăzut drastic, fiind presate de noile capacități de producție care au fost activate la nivel global. Oferta continuă să crească mai repede decât cererea, determinând prețurile materialelor prime să atingă minime de ani de zile.
În Asia, reciclatorii se confruntă cu aceeași presiune, operând la niveluri scăzute de utilizare pentru a-și menține fabricile funcționale. Materialele virgine ieftine au marginalizat rășinile reciclate, lăsând cumpărătorii asiatici reticenți și reducând apetitul lor de import pentru deșeurile plastice europene.
Barierele reglementare
Pe lângă forțele de piață, reglementările privind deșeurile au apărut ca un obstacol major pentru lanțul valoric al reciclării. Malaezia nu are un sistem clar pentru reînnoirea licențelor de reciclare, ceea ce restricționează importul de deșeuri plastice. Vietnam se confruntă cu întârzieri și complicații sub reguli de import în continuă evoluție, iar India este constrânsă de un proces complicat de notificare care necesită aprobări sincronizate din partea autorităților de export și import, un lucru dificil în practică.
Aceste obstacole reglementare au redus semnificativ fluxurile de export din Europa. Cu oportunități limitate de export și o cerere internă restrânsă, prețurile pentru deșeurile plastice au scăzut drastic. De exemplu, deșeurile de film LDPE natural, care se tranzacționau la aproximativ 370 – 380 EUR pe tonă în septembrie, au scăzut la 315 – 320 EUR până la începutul lui noiembrie. Prețurile pentru filmul LDPE colorat au fost de până la 30 – 35 EUR pe tonă, aproape acoperind doar costurile de balotare.
Prețurile petrolului și impactul asupra pieței
Prețurile petrolului brut, influențate de tensiuni geopolitice și de o creștere globală lentă, au rămas relativ scăzute din septembrie. O comparație a prețurilor NYMEX pentru petrolul brut între septembrie și noiembrie arată o tendință constantă de diminuare, ceea ce a menținut prețurile polimerilor virgini la un nivel scăzut.
Dacă prețurile petrolului și ale polimerilor virgini se vor recupera în 2026, reciclatorii ar putea recâștiga o parte din competitivitate. Însă, în prezent, dezechilibrul dintre plasticele virgine ieftine și materialele reciclate costisitoare continuă să afecteze marjele de profit și sentimentul din industrie.
Schimbări în reglementări și viitorul exporturilor
Până în 2026, piața europeană a reciclării se va confrunta cu un punct de cotitură decisiv. Începând din mai, toate exporturile de deșeuri plastice din Europa vor fi sub un sistem de notificare, ceea ce va strânge semnificativ controalele. Acest lucru înseamnă că fiecare expediere va necesita consimțământ prealabil din partea autorităților europene și a celor de import, un proces care implică o documentație extinsă.
Începând din noiembrie 2026, exporturile către țările non-OCDE vor fi interzise. Exportatorii vor avea din ce în ce mai multe dificultăți și costuri în a muta deșeurile plastice din Europa. Autoritățile se vor confrunta cu o povară administrativă semnificativă în procesarea notificărilor și în colaborarea cu organismele de mediu străine. Dacă Europa nu își va dezvolta rapid infrastructura de reciclare și procesare, volume mari de deșeuri plastice ar putea să se acumuleze pe plan intern, creând o presiune suplimentară asupra prețurilor deșeurilor și perturbând sistemele de colectare.
Capacitatea de procesare și stimulentele pentru reciclare
Există eforturi în unele țări europene de a introduce stimulente pentru utilizarea granulelor reciclate sau de a impune taxe în cazul în care conținutul minim reciclat nu este respectat, pentru a stimula cererea pentru polimeri reciclați. Totuși, până când aceste măsuri nu vor fi armonizate în toate statele membre UE, impactul lor va rămâne limitat. Perioada dintre mai și noiembrie 2026 va fi crucială.
Întrebarea cheie este dacă Europa și partenerii săi OCDE vor fi construit o capacitate suficientă pentru a absorbi și procesa deșeurile plastice actualmente trimise în țările non-OCDE.
Concluzie
Industria reciclării plasticelor din Europa se află în fața unor provocări majore, iar viitorul său depinde de capacitatea de a se adapta la reglementările stricte și de a stimula cererea pentru materiale reciclate.
